Dependența

  Oamenii au găsit modalități de a fii dependenți care sunt mult mai acceptate de societate.

  Că să înțelegem ce este dependență, trebuie explicat întâi ce este trauma. Originea cuvântului trauma vine din limba greacă și înseamnă rănit. Trauma poate fii de două feluri fizică și psihică. Trauma psihologică este un tip de deteriorare a psihicului care se produce că urmare a producerii unui atac din punct de vedere psihologic. Ea cauzează un dezechilibru între corp și minte și reduce capacitatea individului de a face față stresului. În cazul abuzului verbal, pentru un copil mai ales, acesta poate avea potențial traumatic deosebit.

   Nu se face o comparație între traume ci după nivelul de absortie a traumei și reinterpretarea ei în mintea noatră, este cel mai periculos lucru. 

  Nu toată lumea care a fost traumatizat devine dependent, dar toată lumea care are o dependență a fost traumatizat.

  Dependență este un mecanism de adaptare (coping mechanism în engleză), dar acel mecanism de adaptare care ne salvează în același timp devine și închisoarea noastră, pentru că este o alinare temporară a durerii.

  Ne folosim dependențele pt a face o ajustare la nivel mental, emoțional sau fizic pt a face față mai bine stresului.

  Dependențele pot fii :

  Dependențe de substanţe și alimentație :

-Zahăr

-Cafea

-Alcool

-Tutun

-Droguri

-Medicamente prescrise

-Halucinogene

  Dependențe de comportament :

-Sex

-Pornografie

-Excitaţie

-Jocuri video

-Tehnologie

-Lucru

-Durere

-Spiritualitate (Meditație)

-Cumpărături

-Alimente

 Tulburări ale controlului impulsurilor:

-Jocuri de noroc

-Tulburarea explozivă intermitentă (acte agresive și compulsive sau asaltat)

-Cleptomanie (furtul compulsiv)

-Piromanie (setarea compulsivă de incendii)

   Dependența – este o componentă psihologică/ fizică în care persoană este în imposibilitatea de a controla aspectele dependenței fără ajutor din cauza condițiilor mentale sau fizice implicate.

  Obiceiul – se face prin alegere. Persoană are puterea să aleagă când să se oprească și se va opri.

  Persoana care este implicată în vreo dependență, crede că nu are posibilitatea și puterea de a se vindecă de răni și de aceea se simte singur/a în durerea lui/ei. Dependența exprimă o formă de eliberare, de avea sentimentul că eșți "normal". 

   Pentru că nu am dezvoltat empatia că emoție, nu putem înțelege dependență  și o vedem că fiind rea și dăunătoare persoanei care o practică,  care este defapt salvarea lor. Acest lucru pune oamenii într-o lume paralelă hrănind și mai mult singurătatea. 

  Dacă rana, nu a fost vindecată ci doar dependența, atunci ea se va schimbă în altă. De aceea majoritatea centrelor de reabilitare eșuează și extrag banii oamenilor. Problema este rezolvată în cursul procesului de reabilitare, dar în momentul în care ajung înapoi în sfera socială unde durerea a început, dependențele vor reapărea. 

   Vindecarea trebuie să includă membrii ale familiei. Vindecați-va rănile. Scăpa-ți de motivul care va împinge la astfel de comportamente. Oprește-te și lasă durerea să urle că să o poți detecta mai ușor, apoi alerga spre ea. Dependența începe în durere și tot în durere se termină.

   Dacă crezi că nu eșți îndeajuns de bun atunci vei cauta validare din partea lumii, care să îți confirme că eșți.

  " Cea mai mare realizare a omenirii nu este prin intermediul artelor, științei sau a tehnologiei, ci prin recunoașterea disfuncționalității." Eckhart Tolle

   După părerea mea cea mai periculoasă dependență este cea a copiilor dependenți de rețelele de socializare. Acest lucru dezvoltă o conectiune falsă. Copii au nevoie de o conexiune cu părinții și cu cei din jurul lor. Pentru că ecranele afectează functile creierului, și consumă receptorii de dopamină, afectează motivația interioară, ceea ce duce la o generație stagnantă, leneșă și lipsită de dorințe puternice. Mintea copilului este în dezvoltare în acest proces și nu mi se pare corect să îl distrugem în așa fel. Dar să nu uităm, copii nu ascultă de sfaturi ci copiază comportamentul celor din jur. (În principiu cel al părinților)

 Dependența este un răspuns a suferinței oamenilor, dar vindecarea ne face întregi. Deci fără să ne mai constrangem dorințele, haide-ți să le facem auzite!

Frica

Să vedem ce ascunde frica și ce răspunsuri ne oferă ea despre cunoașterea de sine.

După definiție, cunoaștem că frica este o emoție care provoacă disconfort, neliniște și tulburare, provocată e un pericol real sau imaginar și de aceea avem tendința de a fugi, neglija, respinge, sau chiar a ne lasă copleșiți de ea. Să nu uităm că în vremea preistorică frică ne-a ajutat să supraviețuim, ea fiind folosită că instinct de supraviețuire.

Din păcate în acțiunile prezente, frica este folosită ca o unealtă de manipulare în masă, ea fiind înscrisa în funcțiile creierului de mici copii. Cu ajutorul mass-mediei se i-au situații existențiale, adevărate și se exagerează până la extrem,  pentru a da o formă intensă, deși nu e cazul, totul pentru un scop. Oamenii sunt ușor de controlat în această stare, fiindcă vor recurge la a asculta orbește de autorități.

Și cu toate acestea să nu uităm, frica este o emoție, iar emoțiile fac parte din centrul nostru intern, ele sunt acolo că să ne arate cine suntem noi și pe ce ne bazăm în viață, ne ajută să evoluăm că specie. Din cauza că nu am fost învățați să ne guvernăm emoțiile, ne comportăm că niște copii de grădiniță. Inteligență emoțională foarte redusă, în unele cazuri. Emoțiile nu trebuie tratate cu indiferență, mai ales frică, și cel mai important să nu ne lăsăm copleșiți de ea, pentru că poate provoca panică și anxietate. Exercițiul care ne-ar putea ajuta, ar fi să privim lucrurile din fundal, accentuând autoritatea noastră asupra emoțiilor.

"Nu vei știi niciodată cine ești, numai dacă știi cine nu ești. Numai cunoscând adevărul vei cunoaște iluziile. Viață este construită că să scoată fricile ireale, iluziile, din ține, pentru progresul și evoluția personală. La orice opui rezistență, va persistă. Îngrijorarea, va atrage și mai multă îngrijorare." (sursă: Teal Swan)

Frica provoacă disconfort și din cauza asta mulți se feresc de ea sau spun celor care vorbesc despre ea că sunt paranoici, se distanțează sau chiar îi ocărăsc. Nu ar trebui să fugim de frică, ci să o "privim în ochi", să vedem ce ne oferă ea. O mănânci pe pită mă! In loc să te consume transform-o în energie și consum-o tu pe ea. Folosește-o că pe o sursă de motivație. Acceptă că face parte din tine, căci la capătul acestui proces se naște curajul.

Ravers

We are neighbors of the moon
We are conected to the tune.
Dance together, touch our bodies,
Never mind cuz we all vibratin'
Laught and play, scream & shout
This place we buit is meant 4 us
To escape reality, redefine reality.
Enjoy where you can be truthly yourself.
Place your step, feel the music
'Till the morning comes
And sun kisses your skin
I'll be next to you 
Never leave you behind.

Energy

Flows the circut of life,
Always evolves,
Never dissolves.
I like to close my eyes
To feel the hidden prize,
The world that is unseen;
Let's revive the ancient knowlege that has been.
True reality that is beyond...
Unite together & form a bond.
Never separete,
Always integrate.
True power stands in thought
Only thinking of this make's me caught.
Praise the source of light
Gentle sparkle, starlight
I feel our creator in everything
Like a flower, blooming in spring.
I will help your light expend
With love, best intend.

Autoeducația

   Despre ce am precizat în textul anterior este autoeducația. Ei bine azi o s-o duc la extrem, că să înțelegeți rolul și importantă ei.

   Aș putea spune că majoritatea suntem încă copii. Băi copiilor ! :))

   Mintea noastră guvernează în cursul zilei în 2 feluri principale: mintea conștientă, pecareo folosim doar 5 % și mintea subconștientă 95 %, adică modul autopilot.

   Aș vrea să încep cu mintea subconștientă pt. că e mai prăduitoare. Ea se bazează pe cunoștiințele învățate și programate în primii 6-7 ani din viață noatră. Acum înțeleg mai bine vorba 

"Cei 7 ani de acasă" și ce înseamnă ea defapt. În primii 7 ani din viață unui copil, mintea lui este în starea Delta și Theta. Delta este imaginația, copilul amestecă imaginația cu realitatea și Theta estehipnoză. Adică încă din pântec până la sfârșitul acestei perioade învățăm despre auz, miros, văz , simțul, cum să mergem , să mâncăm, apoi diferite modalități de relaționare între oameni. Dupa acești 7 ani, in cursul vieții mintea mai primește Alpha, Beta și Gamma.

   Mintea subconștientă este un rezervor de sentimente, dorințe, gânduri, memorii, traume, dureri, anxietate și conflict.

   Fie că ne convine să acceptăm sau nu, dar în această perioada tot ce am putut face este să copiem,preluăm, învățăm, comportamentul parintiilor, prietenilor, comunității, și nu în ultimul rând a societății în care am trăit. Programul a fost instalat cu reguliile prezente și suprimarea propiei persoane.( Nu există parinți perfecți. )Pt. că în loc să ascultăm de propiul nostru "Core", adică centrul nostru intern, ni s-a spus că e greșit să plângem, să ne supărăm, atunci când simțeam acest lucru. Dar odată ce învățăm să conștientizăm, reperăm, și vindecăm aceste lucruri, putem crea obiceiuri noi, iar aici intră că rol mintea conștientă.

    Mintea conștientă începem să o folosim după aceșți 6-7 ani și reprezintă starea creativă, conectată la identitatea noastră personală. Esență noastră că oameni, spiritualitatea, rațiunea.

   Aici are că obiectiv procesul de gândire, de rezolvare a problemelor, și aici pot fii prezente memorii doar că sunt sub o formă mai conștientă. Aici iși are ca rol identificarea, compararea, analizarea și luarea decizilor. Adică frumusețea de a fii prezent momentului, înloc să gandești prea mult. Atunci când îți vine o idee ai timp la dispoziție 2 secunde ca să o aplici, dupa acest timp vin gandurile și grijile. 

  Mintea conștientă poate susține doar un gând pe rând, fiind el pozitiv sau negativ.

  Dar să nu uităm că aceste lucruri sunt realizabile datorită subconștientului, unde sunt stocate memorii, experiențe și informații benefice.

  Cred că caiile spre succes, ar fii să fim mai prezenți momentului, să detectăm lucrurile care ne deranjează și sunt declanșate că trigăre, pentru că își au că bază traume sau experiențe neplăcute trăite în trecutul nostru. Să creeam obișnuințe și rutine noi, prin simplă repetiție a acestor lucruri se formează cai neuronale noi în creier, ce duce la reprogramarea personală. Să nu mai valorificăm succesul după timpul petrecut spre acest lucru ci după rezultate.

  Folosiți-va energia pe lucrurile care vi le doriți și în pasiunile care va energizează. Formați-vă cu încredere păreri și opinii personale pentru că fiecare este unic și merităm să gândim pt noi înșine. La o scară mai mare oricum suntem conectați unul cu celălat și fiecare opinie singulară duce o singură idee generală. Dar o să dezbat această tema în alt context.

   "A fii sigur pe opinia ta înseamnă a fii curajos într-o lume necunoscută."( Teal Swan )

  Ești pregătit să-ți construiești viață după paternul tău sau după cel întipărit deja, e alegerea ta :)