Să vedem ce ascunde frica și ce răspunsuri ne oferă ea despre cunoașterea de sine.
După definiție, cunoaștem că frica este o emoție care provoacă disconfort, neliniște și tulburare, provocată e un pericol real sau imaginar și de aceea avem tendința de a fugi, neglija, respinge, sau chiar a ne lasă copleșiți de ea. Să nu uităm că în vremea preistorică frică ne-a ajutat să supraviețuim, ea fiind folosită că instinct de supraviețuire.
Din păcate în acțiunile prezente, frica este folosită ca o unealtă de manipulare în masă, ea fiind înscrisa în funcțiile creierului de mici copii. Cu ajutorul mass-mediei se i-au situații existențiale, adevărate și se exagerează până la extrem, pentru a da o formă intensă, deși nu e cazul, totul pentru un scop. Oamenii sunt ușor de controlat în această stare, fiindcă vor recurge la a asculta orbește de autorități.
Și cu toate acestea să nu uităm, frica este o emoție, iar emoțiile fac parte din centrul nostru intern, ele sunt acolo că să ne arate cine suntem noi și pe ce ne bazăm în viață, ne ajută să evoluăm că specie. Din cauza că nu am fost învățați să ne guvernăm emoțiile, ne comportăm că niște copii de grădiniță. Inteligență emoțională foarte redusă, în unele cazuri. Emoțiile nu trebuie tratate cu indiferență, mai ales frică, și cel mai important să nu ne lăsăm copleșiți de ea, pentru că poate provoca panică și anxietate. Exercițiul care ne-ar putea ajuta, ar fi să privim lucrurile din fundal, accentuând autoritatea noastră asupra emoțiilor.
"Nu vei știi niciodată cine ești, numai dacă știi cine nu ești. Numai cunoscând adevărul vei cunoaște iluziile. Viață este construită că să scoată fricile ireale, iluziile, din ține, pentru progresul și evoluția personală. La orice opui rezistență, va persistă. Îngrijorarea, va atrage și mai multă îngrijorare." (sursă: Teal Swan)
Frica provoacă disconfort și din cauza asta mulți se feresc de ea sau spun celor care vorbesc despre ea că sunt paranoici, se distanțează sau chiar îi ocărăsc. Nu ar trebui să fugim de frică, ci să o "privim în ochi", să vedem ce ne oferă ea. O mănânci pe pită mă! In loc să te consume transform-o în energie și consum-o tu pe ea. Folosește-o că pe o sursă de motivație. Acceptă că face parte din tine, căci la capătul acestui proces se naște curajul.
